Reumatologia si bolile reumatice

Patogeneza articulațiilor inflamatorii

Tratament Artrita sau poliartrita reumatoidă este o afecțiune reumatismală caracterizată prin inflamația cronică a articulațiilor însoțită de deformare progresivă și distrugere a cartilajului și a oaselor articulare.

Această afecțiune prezintă caracter infiltrativ-proliferativ, are o patogenie autoimună și determină apariția a numeroase manifestări clinice sistemice. Poliartrita reumatoidă este mult mai frecvent întâlnită în rândul persoanelor de sex feminin, rata de afectare între bărbați și femei fiind de 1 la 3 în favoarea femeilor. Incidența maximă a bolii este întâlnită în rândul persoanelor aflate în decada a patra și a cincea de viață.

Parteneri:

Mai apoi, pe parcursul evoluției bolii apare interesarea cartilajului și a osului, determinând în final distrugerea completă a articulației. Macroscopic la examinarea cu ochiul liberla nivelul mebranei sinoviale pot fi identificate trei aspecte patologice: infiltrație celulară, cu hiperplazia membranei sinoviale leziuni inflamatorii exudative, caracterizate prin vasodilatație, microtromboze, edem interstițial, patogeneza articulațiilor inflamatorii perivasculare și necroză la nivel endotelial alcătuirea panusului articular.

La examinarea microscopică, la nivelul membranei sinoviale poate fi observată dispunerea celulelor, mai întâi patogeneza articulațiilor inflamatorii 1 sau patogeneza articulațiilor inflamatorii straturi, mai apoi formându-se peste 10 straturi celulare.

Există însă și cazuri rare cu debut al bolii în copilărie sau la tinerețe.

Bruceloză - Wikipedia

Manifestări clinice articulare Principalele manifestări clinice ale poliartritei reumatoide sunt manifestările determinate de afectarea articulară: durerea articulară și redoarea matinală sunt prezente în fiecare dimineață la trezirea din somn și persistă timp de aproximativ 30 de minute; tumefierea simetrică patogeneza articulațiilor inflamatorii articulațiilor cu edem și căldură locală; afectarea funcționalității articulare care, pe parcursul evoluției bolii, se accentuează tot mai mult.

În cadrul poliartritei reumatoide, afectarea celei de-a doua sau a treia articulație apare întotdeauna înainte de ameliorarea semnelor și simptomelor clinice determinate de afectarea articulației precedente. În cadrul poliartritei reumatoide, articulația mâinilor este cel mai frecvent afectată.

Articulațiile de la nivelul membrelor inferioare sunt afectate la aproximativ o treime dintre bolnavii cu poliartrită reumatoidă. Cele mai afectate articulații la nivelul membrelor inferioare sunt articulațiile metatarsofalangiene.

artroza genunchiului operație de tratament de 3 grade

În cazul bolnavilor cu poliartrită reumatoidă, singura porțiune din coloana vertebrală interesată de procesul inflamator este coloana cervicală mai exact articulația atlanto-axială cuprinsă la nivelul coloanei cervicale.

În acest caz, din cauza rupturii ligamentelor sau fracturării procesului odontoid poate avea loc deplasarea primei vertebre cervicale denumită atlas cu subluxația articulației atlanto-axiale. Aceasta determină apariția unor manifestări clinice precum durere la nivelul coloanei cervicale cu iradierea spre occiput, parestezii la nivelul membrelor superioare și chiar tetrapareză, în cazurile mai grave.

terapie cu laser pentru boala articulară

Afectarea articulațiilor mari umeri, coate, șold, genunchi, glezne apare tardiv pe parcursul evoluției bolii și în stadiile inițiale este de cele mai multe ori asimptomatică. Bolnavii pot prezenta durere și tumefație rotuliană din cauza acumulării intraarticulare de lichid sinovial.

preparate condroprotectoare pentru articulații rumalon

Are loc creșterea presiunii intraarticulare și umplerea spațiului articular posterior cu lichid. Aceasta determină apariția unei formațiuni chistice la nivelul fosei poplitee, formațiune cunoscută sub denumirea de chist Baker.

Articole recomandate

În cazul în care presiunea intraarticulară continuă să crească, se poate produce ruptura formațiunii chistice cu instalarea unei tromboflebite la nivelul planurilor profunde. Pe parcursul evoluției bolii poate apărea coxita reumatoidă, o inflamație a articulației coxo-femurale articulația șolduluiceea ce impune implantarea unei proteze articulare.

Manifestări clinice extraarticulare Manifestările clinice extraarticulare, apărute la bolnavii cu poliartrită reumatoidă, prezintă caracter și intensitate diferite de la o persoană la alta și depind foarte mult de gradul de patogeneza articulațiilor inflamatorii și perioada de evoluție a bolii. Tabloul clinic general al bolii este mai frecvent întâlnit în rândul persoanelor care prezintă următoarele: scăderea complementului seric; creșterea concentrației complexelor imune circulante; valori crescute ale factorului reumatoid; prezența crioglobulinelor; prezența factorilor antinucleari.

Aceștia se localizează cu predominanță în apropierea articulației afectate sau la nvielul suprafețelor de extensie.

Mai rar, se pot localiza și în alte regiuni precum: plămâni, pleură, cord, rinichi, laringe, corpi vertebrali sau sclere. Vasculita reprezintă imflamația vaselor de sânge din anumite regiuni anatomice, este mai frecvent întâlnită în rândul bărbaților și se asociază unor valori crescute ale factorului reumatoid. Din punct de vedere clinic, aceasta se poate prezenta sub diferite aspecte: purpură palpabilă, leziuni ulcerative la nivel cutanat, arterită distală însoțită de leziuni erozive, leziuni cauza durerii în articulațiile genunchiului noaptea, arerita organelor interne localizată la nivelul pulmonului, cordului, rinichilor, ficatului sau la nivelul aparatului digestiv.

  1. Patogeneza bolii articulare - Reumatologia si bolile reumatice
  2. Adesea, simptomele apar simetric : afecteaza aceeasi articulatie, de ambele parti ale corpului.

Manifestări clinice cauzate de patogeneza articulațiilor inflamatorii cardiacă. Bolnavii cu poliartrită reumatoidă prezintă episoade frecvente de miocardită, pericardită, endocardită sau vasculită localizată la nivelul arterelor coronare cu risc de apariție a aterosclerozei, a anginei pectorale și chiar a infarctului miocardic acut.

În cazul bolnavilor cu miocardită există un risc crescut de apariție a tulburărilor de ritm sau de conducere din cauza localizării nodulilor reumatoizi la nivelul miocardului inflamat.

tratarea artrozei prin vibrații

În endocardită, apariția nodulilor reumatoizi la nivel valvular poate determina apariția stenozelor și chiar a insuficienței valvulare, valva aortică fiind cel mai frecvent afectată. Manifestări clinice cauzate de afectarea pulmonară. În rândul bolnavilor cu poliartrită reumatoidă, din cauza complicațiilor care apar pe parcursul evoluției bolii, există riscul de apariție a unor afecțiuni pulmonare precum: nodulii pulmonariarterită pulmonară cu risc de apariție a hipertensiunii pulmonarepneumotorax apărut în urma localizării nodulilor pulmonari în spațiul subpleural, cu risc de ruptură pleurală, obstrucție respiratorie înaltă secundară afectării articulației cricoaritenoidienefibroză interstițială apărută în urma tratamentului cu metotrexat sau prin reactivitatea celulelor mezenchimale sau pleurezie cu creșterea proteinelor, a lactat-dehidrogenazei și celulelor mononucleare în exudatul pleural și prezența factorului reumatoid.

Particularitățile și farmacoterapia unor afecțiuni osteoarticulare

Manifestări clinice cauzate de afectarea renală: apariția nodulilor reumatoizi la nivelul parenchimului renal, vasculită, apariția amiloidozei secundară tratamentului cu ciclosporină, antiinflamatoare nesteroidiene și a sărurilor de aur. Manifestările extraarticulare digestive sunt cauzate de tratamentul cu medicamente cortizonice și antiinflamatoare nesteroidiene.

Ciclosporina și Metotrexatul pot determina apariția afectării hepatice.

tratamentul articulației șoldului gradul 2

Manifestări clinice oculare. Bolnavii cu poliartrită reumatoidă prezintă risc crescut de apariție a unor afecțiuni oftalmologice din cauza extinderii leziunilor inflamatorii de la nivel articular sau secundar administrării unor medicamente precum Hidroclorochinina.

Acestea sunt: irită, sclerită, scleromalacia perforans, iridociclită, episclerită și keratoconjunctivita sicca în polirtrita reumatoidă însoțită de sindrom Sjogren. Manifestări clinice osoase.

Cauze și factori de risc

În rândul bolnavilor cu poliartrită reumatoidă pot apărea o serie de afecțiuni osoase precum eroziunile subcondrale, osteoporoza și osteopenia juxtaarticularăsecundare bolii articulare, caracterizate prin dureri osoase severe, deformări osoase, impotență funcțională și risc crescut de fracturare. În urma tratamentului administrat în cazul bolnavilor cu poliartrită reumatoidă, pot apărea semne clinice de afectare musculară precum miozită sau atrofia fibrelor musculare.

După o perioadă lungă de evoluție a poliartritei reumatoide, ca și complicație poate apărea sindromul Felty sindrom caracterizat prin afectarea inflamatorie a articulațiilor, splenomegaliescăderea numărului de granulocite în sânge - granulocitopenie, anemietrombocitopenie și adenopatii cu interesarea grupelor ganglionare aflate în vecinătatea articulațiilor afectate.

Bolnavii depistați cu sindrom Felty mai pot prezenta febră, fatigabilitate, anorexie și scădere în greutate.

Epidemiologie

Diagnosticarea poliartritei reumatoide aflate în stadii incipiente este foarte dificilă din cauza absenței simptomelor și a semnelor clinice de boală. Astfel au fost întocmite anumite criterii de diagnostic care facilitează diagnosticarea precoce a bolii.

Prezența a minimum patru dintre aceste criterii, cu o durată de peste 6 săptămâni, poate confirma diagnosticul de poliartrită reumatoidă. Aceste criterii de diagnostic sunt: redoarea articulară matinală, care persistă minimum o oră dimineața, la trezirea bolnavului, cu o durată de peste 6 săptămâni; afectarea imflamatorie concomitentă a cel puțin trei articulații însoțită de tumefacția sinovialei sau a părților moi, cu o durată patogeneza articulațiilor inflamatorii peste 6 săptămâni; artrită localizată la nivelul oaselor mâinii, cu afectarea predominantă a articulațiilor interfalangiene proximale și metacarpofalangiene, care durează peste 6 săptămâni; afectarea inflamatorie articulară simetrică, bilaterală, care persistă cel puțin 6 săptămâni; apariția nodulilor reumatoizi; prezența factorului reumatoid în sângele bolnavului; apariția modificărilor osoase pe radiografie, cu decelarea zonelor de decalcifiere și eroziune la nivelul oaselor mâinii.

Diagnosticul diferențial al poliartritei reumatoide trebuie făcut patogeneza articulațiilor inflamatorii următoarele afecțiuni: reumatismul articular acut RAA .

Maya gogulan tratament articular