Entorsa articulară decât pentru a trata. Semnele clinice în entorsă

Entorsa — Cauze, diagnostic şi tratament Generalităţi Entorsa reprezintă un tip de traumatism al ţesuturilor moi aflate în jurul articulaţiilor, al capsulei articulare şi ligamentelor.

Semne și simptome

Acestea au rolul de a ţine articulaţia sub tensiune. În entorsă epifizele oaselor ce alcătuiesc articulaţia pierd doar temporar contactul la nivelul suprafeţelor articulare. Dacă s-ar deplasa permanent, am descrie această afecţiune drept luxaţie. Mobilitatea fiziologică a articulaţiei este depăşită şi astfel sunt traumatizate elementele ce fixează articulaţia — capsula articulară, ligamentele.

Navigare în articole

Entorsa se produce din cauza forţării aparatului capsulo-ligamentar dincolo de entorsa articulară decât pentru a trata fiziologice ale acestuia. Adesea, apare printr-un mecanism indirect, ca urmare a unui traumatism sportiv, dezechilibru sau accident casnic. Acest mecanism poate fi prin mişcări de rotaţie sau torsiune a segmentului adiacent, prin mişcări de flexie sau de extensie exagerată. În apariţia unei entorse se produc: Leziuni capsulo-ligamentare; Leziuni ale entorsa articulară decât pentru a trata şi ţesutului subcutanat: hematom, echimoză, edem; Leziuni musculo-tendinoase: întinderi, rupturi fasciculare; Leziuni ale membranei sinoviale — conduc la hemartroză acumulare de sânge în interiorul cavităţii articulare ; Leziuni ale suprafeţei osoase şi periostului — fracturi parcelare cauzate prin smulgerea de la locul de inserţie pe os.

Este o afecţiune întâlnită frecvent la adulţi. Cei aflaţi la vârste extreme supuşi aceluiaşi mecanism cauzator pot suferi mai mult sau mai puţin de pe urma acestuia decât o simplă entorsă.

Entorsa – Cauze, diagnostic şi tratament – ascorcraiova.ro

Copiii suferă mai rar entorse datorită elasticităţii crescute a aparatului capsulo-ligamentar. Pe când vârstnicii pot suferi chiar şi fracturi mult mai grave decât entorsele din cauza entorsa articulară decât pentru a trata articulare ce se instalează odată cu vârsta.

Există o serie de factori ce favorizează apariţia entorselor independent de vârstă: laxitatea articulară congenitală sau dobândită prin traumatisme anterioare, devieri şi dezaxări de membru, atrofia musculară, paraliziile. Cele mai frecvente entorse se produc la nivelul gleznei, urmate de genunchi, articulaţia mâinii şi la nivelul policelui. Semnele clinice în entorsă Primul semn în entorsă este în momentul producerii traumatismului — durerea vie, locală — ce poate persista sau se poate atenua, permiţând pacientului să-şi reia activitatea sau competiţia în cazul sportivilor.

Reprezintă creşterea în dimensiuni a articulaţiei cauzată de acumularea de lichid în jurul articulaţiei. Reliefurile osoare fenomenul artrozei în arcade fi şterse din cauza edemului. Echimoza — cauzată de leziunile vasculare locale.

Impotenţa funcţională — imposibilitatea de a mai folosi membrul la capacitate maximă.

Contractura musculară — împiedică mobilizarea articulaţiei. Hipertermia locală — creşterea temperaturii datorată inflamaţiei în zona lezată. Hemohidartroza — acumularea intra-articulară de sânge. Clasificarea şi tratamentul entorselor Severitatea leziunilor suferite la nivel articular încadreaza entorsele într-unul din gradele I, II sau III. Tratamentul este adaptat pentru fiecare grad de severitate dar în toate entorsele se urmăreşte combaterea durerii şi a edemului inflamator, vindecarea leziunilor capsulo-ligamentare, prevenirea laxităţii articulare, a atrofiei şi a osteoporozei.

AfecțiuniMembrul Inferior Entorsa de gleznă este cea mai frecventă şi poate apărea chiar după traumatisme uşoare, cu ocazia unui pas greşit. Sunt preponderente pe compartimentul extern, afectând fasciculele fibulo-talar anterior şi fibulo-calcanean.

Gradul I Entorsa uşoară — Cu întinderi ale ligamentelor periarticulare şi a stratului fibros al capsulei articulare, cu uşoară distorsiune a terminaţiilor nervoase. Apar câteva puncte dureroase, fără mobilitate articulară afectată.

Tratamentul conservator urmăreşte scăderea entorsa articulară decât pentru a trata inflamatorii, se urmează până la dispariţia acesteia şi constă în: Repaus fizic Gheaţă aplicată local — Compresele cu gheaţă se aplică alternativ câte 30 de minute cu pauze de 30 de minute.

De reţinut faptul că gheaţa nu se aplică direct pe piele risc de a provoca degerăturici se înveleşte într-un prosop sau o bucătă de material moale Imobilizare în bandaj elastic, compresiv timp de  zile pentru a preveni edemaţierea suplimentară în cazul entorselor uşoare şi medii unde nu este necesară imobilizarea în aparat gipsat Ridicarea membrului afectat deasupra planului inimii atunci când pacientul stă întins în pat pentru reducerea edemului Antialgice, antiinflamatorii în primele 24 de ore În urgenţă se pot face infiltraţii cu anestezic local — pentru reducerea durerii, permiţând deseori sportivilor entorsa articulară decât pentru a trata continue competiţia, dar cu riscul de a le scădea capacitatea de control asupra articulaţiei afectate şi favorizarea altor accidente.

Pe parcursul tratamentului se pot face infiltraţii pentru reducerea durerii şi a inflamaţiei şi se poate urma fizioterapia — şedinţe de raze ultrascurte sau curenţi de joasă frecvenţă ce ajută la reconsolidarea articulaţiei.

Indiferent de gradul de severitate al entorsei, este de reţinut abrevierea RICE — Rest, Ice, Compression, Elevation — enunţă cele mai importante elemente ale tratamentului conservator şi reprezintă primul ajutor în entorsă. Gradul II Entorsa medie — Cu rupturi parţiale entorsa articulară decât pentru a trata ligamentelor periarticulare şi ale stratului fibros al capsulei articulare.

Apar puncte dureroase, impotenţă funcţională şi reacţie inflamatorie. Entorsele uşoare şi medii se vindecă fără complicaţii în decurs de 21 de zile dacă se diagnostichează precoce şi sunt urmate indicaţiile tratamentului până la dispariţia inflamaţiei şi a durerii.

La aceste entorse severe se poate asocia smulgerea osteo-periostală a inserţiilor muşchilor ce mobilizează articulaţia.

Dacă sinoviala devine iritată creşte permeabilitatea vasculară la nivelul leziunii şi creşte cantitatea de lichid intra-articular hidartroza. Cartilajul articular poate fi contuzionat sau decolat parţial sau total de pe epifiză. Chiar şi meniscurile articulare pot suferi contuzii sau rupturi în urma traumatismelor ce cauzează entorsele severe. Aceste complicaţii necesită de cele mai multe ori intervenţie chirurgicală.

Anatomia Piciorului dureri de gleznă recurente

Se identifică puncte dureroase, impotenţă funcţională, reacţie inflamatorie, iar specific mai apar echimoza şi mobilitatea anormală laxitatea. Durerea la nivelul interliniei articulare poate fi însoţită şi de durere la distanţă când se încearcă mobilizarea segmentului afectat.

Tratamentul entorselor medii şi grave Necesită îngrijiri mai ample, adăugându-se la cele menţionate pentru scăderea inflamaţiei următoarele: Imobilizarea în aparat gipsat pe parcursul a câteva săptămâni, inclusiv dacă s-au produs fracturi parcelare prin smulgere. Recuperarea funcţională — recăpătarea mişcărilor de fineţe.

Evacuarea hemohidartrozei prin puncţie articulară — îndepărtează factorul ce provoacă tensiunea intra-articulară şi durerea.

Fizioterapie, kinetoterapie, masaj.

În cazul pacienţilor tineri, activi şi la sportivii de performanţă se indică sutura elementelor capsulo-ligamentare lezate de obicei în rupturile parţiale sau ligamentoplastia în cazul în care sutura ar fi insuficientă şi leziunile sunt mult prea severe de obicei în rupturile totale. Ligamentoplastia presupune refacerea ligamentului distrus prin inserarea unei grefe prelevată din ţesut propriu sau de la donator.

După intervenţie este necesară imobilizarea gipsată sau în orteză, fiind urmată de fizio-kinetoterapie.

Entorsa – cauze, simptome si tratament

În funcţie de gradul entorsei se indică o imobilizare mai permisivă sau mai strictă. În perioada de tratament, pe măsură ce avansează vindecarea, se permite creşterea mobilizării. În cele mai severe cazuri se începe cu realizarea de contracţii izometrice pe sub aparatul gipsat fără modificarea poziţiei membruluise permite sprijinul pe membrul afectat şi mersul pentru a preveni atrofia argila tratează durerile articulare. Ulterior se încep mişcări uşoare de flexie pasivă realizate nu de către pacient, ci de terapeuturmate de mişcări uşoare de flexie activă realizate de pacient prin contracţii active, controlatefără să depăşească 90 de grade.

1. Informatii generale despre entorse O entorsa este o intindere sau rupere a ligamentelor - benzile dure de tesut fibros care leaga doua oase in articulatii.
2. Cum se vindecă articulația
3. Durere în zona articulației degetului mare
4. Entorsa de gleznă - cauze, simptome, clasificare, tratament

Diagnostic Anamneza şi examenul clinic sunt deseori suficiente pentru a pune diagnosticul de entorsă. În timpul anamnezei pacientul este întrebat despre durere, despre felul în care s-a produs traumatismul, dacă a sesizat cracmente în momentul impactului şi despre capacitatea de a-şi folosi articulaţia afectată. La examenul clinic medicul observă aspectul articulaţiei, palpează interlinia articulară şi efectuează asupra acesteia teste care verifică laxitatea articulară.

Pentru a stabili cu certitudine care sunt elementele articulare afectate se utilizează testele imagistice.

Prezentare generală- Ce este entorsa?

Se pot observa cu mare acurateţe leziunile ligamentare, sediul leziunilor şi întinderea lor. Se poate observa şi existenţa altor leziuni articulare în afara entorsei, de cele mai mule ori, deja diagnosticată clinic. Uneori sunt utile radiografiile strict simetrice în poziţii forţate pentru a evidenţia dacă apar modificări ale spaţiului articular de partea leziunii faţă de membrul neafectat. Ecografia şi Tomografia Computerizată pot fi, de asemenea, metode imagistice de diagnostic.

Generalităţi

Puncţia articulară este practicată ca metodă diagnostică şi curativă prin evidenţierea şi evacuarea hemartrozei. Artroscopia este o metodă diagnostică şi curativă folosită pentru observarea leziunilor intra-articulare ligamente, cartilaj articular, meniscuri şi restaurarea lor prin sutură. Evoluţie şi complicaţii În general entorsele evoluează favorabil.

Cele de gradul I, fără leziuni capsulo-ligamentare semnificative se vindecă spontan în aproximativ 3 săptămâni. Revascularizarea durează aproximativ 3 luni, dar maturarea completă a fibrelor după un traumatism ligamentar şi adaptarea la efort poate dura până la 12 luni.

Ce trebuie să știți despre entorsa de genunchi You are here: Afectiuni Ce trebuie să știți despre… Entorsa de genunchi este o leziune traumatică apărută în urma întinderii sau ruperii ligamentelor, provocată de o răsucire bruscă, de o lovitură puternică sau de o cădere brutală. În urma producerii unui astfel de traumatism, articulația genunchiului devine instabilă.

Complicarea entorsei cu fracturi parcelare necesită, de asemena, o perioadă mai lungă de timp pentru vindecarea completă a articulaţiei. După dispariţia durerii şi a inflamaţiei poate persista mobilitatea anormală laxitatea articulară şi instabilitatea pentru o perioadă de timp direct proporţională cu severitatea leziunii. Entorsele cu leziuni mai severe diagnosticate precoce şi tratate corect prezintă evoluţie foarte bună, însă dacă leziunile sunt neglijate, evoluţia poate fi nefavorabilă.

Complicaţiile nefavorabile implică la nivelul articulaţiei afectate: Laxitate ligamentară reziduală.