Boli ale articulațiilor piciorului și oaselor

Publicat pe 20 decembrie de Veritas 1. Osteomielita O infecţie osoasă cauzată, de obicei, boli ale articulațiilor piciorului și oaselor bacterii, în special stafilococul auriu. Există 2 forme de osteomielita, acută şi cronică. La copii, se întâlneşte doar forma acută. Sunt afectate în special oasele lungi. Infecţia ce cauzează apariţia bolii provine, de regulă, din alte regiune a corpului şi se răspândeşte la oase prin circulaţia sanguină sau de la un ţesut învecinat.

Ea poate începe şi de la nivelul osului în cazul în care exista o predispoziţie, precum un traumatism recent. În interiorul osului infectat se produce puroi, ce poate provoca formarea unui abces. Abcesul diminua aportul sanguin la nivelul osului. Osteomielita cronică apare atunci când ţesutul osos este distrus în urma aportului sanguin scăzut.

Infecţia cronică poate persista ani de zile. Diagnosticul se face prin examen radiologi, unde se observa osteoliza proces de resorbţie minerală şi organică a osului. Este caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de boli ale articulațiilor piciorului și oaselor intensitate sau chiar în lipsa acestuia. Oasele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată — asemenea unei ţesături vechi, cu urzeala subţiată şi pe alocuri ruptă.

Aproape oricine poate face osteoporoză, dar sunt predispuse la acest lucru mai ales persoanele de sex feminin aprox. Alţi factori de risc: vârsta peste 65 de ani; tratament cronic cu corticosteroizi; aport inadecvat de calciu alimentar; activitate fizică insuficientă; greutate corporală prea mică. Masa osoasă densitatea osoasă reprezintă cantitatea de os prezenta în structura scheletica. Cu cât densitatea e mai mare cu atât osul e mai puternic. Densitatea osoasă e influenţată puternic de factori genetici boli ale articulațiilor piciorului și oaselor uneori sunt influenţaţi de factorii de mediu şi de medicamente.

De exemplu bărbaţii au o densitate osoasă mai mare decât a femeilor. În mod normal densitatea osoasă acumulată în timpul copilăriei atinge un maxim în jurul vârstei de 25 de ani.

Aceasta densitate este menţinută timp de aproximativ 10 ani. După vârsta de 35 de ani atât bărbaţii cât şi femeile pierd în mod normal 0. Estrogenul este foarte important în menţinerea densităţii osoase la femei. Când nivelele de estrogen scad după menopauza e accelerată scăderea densităţii osoase. Accelerarea scăderii densităţii osoase după menopauza este o cauză majoră a osteoporozei la femei.

Diagnosticarea durerilor de articulatii Exista o serie de teste si examinari pentru a diagnostica durerile de articulatii. Medicul sau specialistul va alcatui un istoric medical al simptomelor pacientului care au dus la durerea articulatiilor sau care sunt asociate cu durerea de articulatii a acelui pacient. Medicul va incerca sa afle si va discuta cu persoana care este activitatea sau activitatile - daca exista vreuna - pe care pacientul o facea atunci cand durerea articulatiilor a inceput. De asemenea, este important de discutat care sunt afectiunile care agraveaza sau care calmeaza ori care afecteaza gradul de durere pe care o simte pacientul. Dupa consultul pacientului, este posibil sa fie nevoie de mai multe teste, inclusiv analize de sange si radiografii sau alte metode de investigatie imagistica.

Trei factori sunt esenţiali în păstrarea sănătăţii osului de-a lungul vieţii: exerciţii regulate; aport adecvat de vitamina D care e esenţială în absorbţia calciului. Osteonecroza Necrozarea ţesutului osos datorate unei întreruperi a circulaţiei sangvine. Afecţiunea duce la distrugerea celulelor osoase şi la prăbuşirea traveelor osoase. Şi cum raul nu vine niciodată singur, statistica medicală arată că, de cele mai multe ori, aceste anomalii sunt combinate între ele.

Scolioza Cea mai comună diformitate a coloanei vertebrale. Alte diformităţi ale coloanei vertebrale sunt cifoza şi lordoza, dar aceste diformităţi sunt mult mai puţin frecvente.

Aceasta curbura persista de obicei când pacientul se apleacă spre înainte să-şi atingă picioarele cu mâna. O uşoară înclinare laterală a coloanei vertebrale nu este neapărat o scolioza. Astfel deviaţiile laterale mai mici de 10 grade boli ale articulațiilor piciorului și oaselor considerate a fi în limite normale.

Scolioza apare de obicei în copilărie sau în adolescenţă şi este asociată cu factori congenitali. Cifoza Deviaţie a coloanei vertebrale în plan sagital în planul vertical de simetrieprin exagerarea curburilor normale ale coloanei vertebrale.

Afectiunile articulare

Cifoza se manifestă prin curbarea excesivă a coloanei în regiunea toracică, în faţă, provocând cocoaşa, compensata fiind, printr-o hiperlordoza cervicală şi lombară pentru echilibrarea coloanei. Cifoscolioza este o deviaţie dublă a coloanei vertebrale, cu convexitate posterioară şi curbura laterală.

Poziţia incorectă a copilului pe scaun încă din primii ani de viaţă, la masă, acasă şi apoi la grădiniţă, la şcoală, la birou sau în bancă, purtarea incorectă a ghiozdanului pot genera în timp o parte dintre aceste deformări nedorite. Creşterea bruscă în înălţime, evitarea practicării regulate a sportului care întăreşte musculatura spatelui sau neglijarea kinetoterapiei în cazul în care boala s-a instalat, contribuie la accentuarea deformării coloanei.

Lordoza Curbura fiziologică a coloanei vertebrale scobindu-se spre fată. Aceste două lordoze sunt compensate de o curbură normală inversă cifoza a rachisului dorsal. Spondiloza Cunoscută şi sub numele de artroza vertebrală, spondiloza este o formă de reumatism foarte des întâlnită.

Cauzele durerilor articulare

Este formă de reumatism degenerativ produsă de uzură discurilor intervertebrale, însoţită de reacţii de reparare osteofite, boli ale articulațiilor piciorului și oaselor de papagal la nivelul corpilor vertebrali.

Alterările biochimice ale cartilajelor articulare şi discurilor intervertebrale nu se datoresc exclusiv îmbătrânirii ţesuturilor. În marea majoritate a cazurilor apar în urma tulburării în mecanica articulara declanşată de obezitate, scăderi ale tonusului muşchilor scheletali sau poziţii vicioase în timpul muncii.

Semnele de spondiloza cervicală sunt durerile în regiunea cervicală sau occipitala, înţepenirea cefei, astenia, ameţelile. Poate fi considerată boala profesională, fiind frecvent întâlnită la persoanele care lucrează vreme îndelungată stând pe scaun. Spondiloza toracala se manifestă îndeosebi prin nevralgie intercostală. Spondiloza lombară este cunoscută sub numele de lumbago. La aceasta, durerea acută este resimţită la nivelul şalelor, ca urmare a unor eforturi fizice deosebite, a expunerii la frig, umezeala sau curenţi de aer.

Discopatia Termen cu un caracter general folosit pentru a defini afecţiunile discurilor intervertebrale, indiferent de etiologie acestor afecţiuni. Evoluţia discopatiei se face în mai multe etape. La început, apare durerea lombară datorită iritării nervului sinovertebral de către plăcile fisurate ale inelului fibros.

Concomitent cu durerea în stadiile următoare apare criză de lumbago. Durerea din regiunea lombară mai poate iradia spre fesa sau poate coborî spre genunchi sau până la picior. Aceste discuri sunt rotunde şi aplatizate, cu o capsulă externă mai dură care înconjoară nucleul format dintr-un material gelatinos.

Dacă aceste alifie pentru bursita sunt îndemne, atunci au rol de amortizare a şocurilor şi de a menţine coloana vertebrală flexibilă. Presiunile zilnice care acţionează asupra vertebrelor determina capsula exterioară să hernieze în exterior.

Când aceste discuri se deteriorează în urma accidentelor sau a îmbătrânirii, vor ieşi în exterior sau se vor rupe, proces numit hernie de disc. Aceasta se numeşte de asemenea deplasare vertebrală sau ruptura de disc.

Herniile de disc pot apărea în orice parte a coloanei vertebrale. Însă majoritatea apar la nivelul inferior al coloanei lombar. Unele apar la nivelul gâtului cervical şi mai rar toracic. Hernierea unui disc se datorează de obicei degenerării inelului fibros. Odată cu înaintarea în vârstă, discurile încep să piardă din lichidul care le ajuta să-şi menţină hidratarea şi totodată poziţia normală.

Volumul nucleului pulpos începe să scadă cu timpul,presiunile nu mai sunt reapartizate uniform pe suprafaţa sa. Hernia mai poate apărea şi în caz de traumatisme la nivelul coloanei accidente sportive, rutiere sau de muncă, căderi de la înălţime, expuneri prelungite la vibraţii, mişcări bruşte, eforturi intense şi susţinute fără antrenament prealabil care determină fisurarea inelului fibros şi împingerea nucleului pulpos în afară prin aceste fisuri.

Despre durerile articulare

Dacă discul herniat apasa asupra unui nerv,vor apărea dureri,amorţeli şi Amorţeala pe un picior,care începe de la nivelul şezutului şi se extinde spre şold, glezna sau picior.

Hernia de disc este o formă a dicopatiei lombare. Lumbago Contractura puternică şi dureroasă a muşchilor paravertebrali lombari care imobilizează bolnavul, punându-l în imposibilitatea efectuării mişcărilor de aplecare a trunchiului. Bolnavul nu se poate apleca să ridice un obiect de jos, nu poate să-şi încheie pantofii şi nu-şi poate îndrepta trunchiul.

Lombosciatica Sciatica constă în durere, furnicătură sau parestezii amorţeli produse prin iritarea nervului sciatic.

Factori de risc in durerile articulare

Nervul lung şi foarte voluminos numit sciatic care controlează muşchii şoldului, piciorului, gambei, labei piciorului precum şi pielea piciorului, care traversează toată lungimea piciorului, se inflamează şi cauzează boala sciatică. Sindrom care se manifestă prin dureri simultane în regiunea lombară, iradiind de-a lungul membrului inferior pe fata posterioara a coapsei şi gambei, extinzându-se uneori în direcţia halucelui degetul mare sau degetului 5 degetul mic.

În cazul discopatiei şi herniei de disc, lombosciatica este consecinţa iritării mecanice a rădăcinilor nervului sciatic de către inelul fibros degradat sau de fragmentele migrate ale nucleului pulpos care îngustează zonele de trecere ale filetelor nervoase la nivelul găurilor de conjugare.

Debutul durerii este acut cu durere intensă lombara la efort sau la câteva ore de la acesta. Durerea iradiază în membrul inferior pe traiectul nervului sciaticşi este însoţită de parestezii şi tulburări de mers.

Artrita Se defineşte ca fiind o inflamaţie a unei articulaţii. Este o eroziune, o deteriorare treptată a cartilajului care acoperă osul unei articulaţii ce începe să se uzeze.

Sunt multe tipuri: a. Artrita reumatoidă este o boală relativ frecventa ce afectează articulaţiile.

Meniu cont utilizator

În această afecţiune se inflamează membrana sinovială ce delimitează articulaţiile în articulaţii există nişte formaţiuni de ţesut moale cu rol în stabilitatea şi mobilitatea articulara. În timp, consecutiv aceastei inflamaţii sinovita se produce distrugerea articulaţiei, producând disfuncţie articulara articulaţia nu mai funcţionează normal. Osteoartrita este o afecţiune în care cartilajul care protejează şi înveleşte suprafeţele articulare se deteriorează o dată cu trecerea timpului.

În cele din urmă, oasele, nemaifiind separate de cartilaj, se freacă unele de altele, ducând la lezarea ţesutului şi a osului subiacent şi determinând apariţia simptomelor articulare dureroase ale osteoartritei. Denumită câteodată boala articulara degenerativa sau osteoartroza, reprezintă cea mai frecventă formă de artrită şi este cauza principală a durerii şi invalidităţii în rândul adulţilor în vârstă.

Boli ale articulațiilor piciorului și oaselor este caracterizată prin durere, edem, roşeaţa şi căldura locală inflamaţie precum şi prin impotenta funcţională a articulaţiei.

Fără tratamentul corespunzător, guta este o boală care prezintă recurente  acutizări frecvente care pot cauza leziuni severe ale articulaţiilor, tendoanelor sau a altor ţesuturi. Guta este o boală mai frecvenţa în rândul populaţiei de sex masculin.

Durerea Articulatiilor - Tipuri, Cauze si Remedii

Durerea care apare este atroce şi determină, de cele mai multe ori, impotenta funcţională la locul apariţiei. Cauzele sunt, de cele mai multe ori, suprasolicitarea musculară şi deshidratarea provocată de temperaturi crescute. Alte cauze sunt leziunile traumatice, întinderile musculare, tulburările circulatorii sau nervoase.

• Simptome, diagnostic si tratament Tratament Poliartrita reumatoida Poliartrita reumatoida este o afectiune cronica, inflamatorie  ce afecteaza mai ales articulatiile.
• Tratament Poliartrita reumatoida Poliartrita reumatoida este o afectiune cronica, inflamatorie  ce afecteaza mai ales articulatiile.
• Articulațiile rănesc vasele
• Medic specialist Reumatologie Reumatologia este o subspecialitate a medicinei interne care abordeaza tulburarile sistemului musculo-scheletal, artrita, bolile inflamatorii si bolile autoimune sistemice.
• Poliartrita reumatoida | ascorcraiova.ro

În cazul tulburărilor circulatorii, fluxul de sânge care ajunge la muşchi este scăzut şi în timpul repausului, mai ales în somn, crampele apar la nivelul gambei şi degetelor de la picioare cârceii. Administrarea antiinflamatoarelor orale şi exerciţiile uşoare înlătura disconfortul.

• Factorii de risc intalniti in durerile articulare includ: Varsta Artrite: Mai multe tipuri de artrita sunt frecvente cu precadere in randul persoanelor de peste de ani.
• Cosmetice si ingrijire personala Oasele si articulatiile — schela corpului nostru Oasele, articulatiile, tendoanele si muschii: acestea ne mentin pozitia, ne permit se ne deplasam si sa realizam diverse miscari.
• Articulația umărului doare când trage în sus
• Беккер держался центра башни, срезая углы и одним прыжком преодолевая сразу несколько ступенек, Халохот неуклонно двигался за .
• Oasele si articulatiile – schela corpului nostru - Farmacia Alphega

Contracţia musculară provoacă durere, care creşte ca intensitate direct proporţional cu mărimea muşchiului. Tratamentul consta în administrarea antiinflamatoarelor orale şi unguentelor, dar şi efectuarea exerciţiilor fizice uşoare. Durerea care se instalează brusc este de mare intensitate şi împiedica mişcarea.

Dacă ruptura este incompletă, se decelează destul de greu; în cazul rupturilor complete, muşchiul este întrerupt, apare şi un hematom, iar simplă palpare este suficientă pentru diagnosticare. Primul condimente pentru artrita articulațiilor consta în protezarea cu o atelă, care va permite relaxarea musculară.

Mecanismele neurologice care fac ca muşchii să fie relaxaţi atunci când nu sunt solicitaţi nu mai funcţionează corect.

Despre Veritas

Adesea, muşchii antagonişti se contracta simultan, ca şi când ar exista o competiţie pentru a prelua controlul părţii de corp respective. Distrofia musculară se traduce prin slăbirea progresivă a musculaturii, şi în special a muşchilor scheletici controlaţi de creier în mod voluntar. Pe măsura evoluţiei bolii, fibrele musculare necrozate sunt înlocuite de ţesut conjunctiv şi adipos.

În unele forme de distrofie musculară sunt afectaţi miocardul şi alţi muşchi involuntari netezi precum şi alte organe.