Sistemul articular

Articulare biologie. Meniu de navigare

Forma acestor fete variaza de la un os la altul: sferica, ovoida, scripete trohleeplane, elipsoidale. Cartilajul articular este reprezentat de tesutul cartilaginos hialin care acopera fata articulara a unui os. El este lipsit de vase si nervi, protejeaza fetele articulare ale oaselor.

Capsula articulara formeaza o invelitoare in jurul articulatiilor. Este alcatuita din fascicule de fibre colagene asezate paralel intre ele, care sar de pe articulare biologie os pe celalalt reprezentand periostul oaselor care se articuleaza. Orientarea grupelor de fascicule din capsula este determinata de directia fortelor mecanice ce se exercita asupra articulatiei respective.

Ligamentele articulare biologie ruperea ligamentelor gleznei gradul de rănire componente principale ale diartrozelor alcatuite din tesut conjuctiv fibros in care predomina fibrele colagene.

Unele ligamente se afla in interiorul articulatiei ex. Alte ligamente articulare se leaga la exteriorul articulatiei – ligamente capsulare.

Acestea au rolul de a frana unele miscari si a inlesni altele. Membrana sinoviala este o foita conjuctiva subtire care captuseste fata interna a capsulei articulare. Patura externa a sinovialei este formata din tesut conjuctiv dens, cu numeroase fibre colagene si rare fibre elastice.

  1. Sinartrozele Sunt articulatii imobile ale caror suprafete osoase sunt aprope in contact iar intre elementele scheletice exista un tesut conjunctiv fibros sau cartilaginos: 1.
  2. Articulatiile - articulatiile fibroase, cartilaginoase, sinoviale

Patura interna a sinovialei este formata din tesut conjuctiv lax cu fibre mai putine, cu substanta fundamentala mai multa si cu celule mai abundente.

Cadrul glenoidal este o formatie fibrocartilaginoasa de forma unui colac prismatic dispus in jurul anumitor cavitati articulare.

Articulatiile - articulatiile fibroase, cartilaginoase, sinoviale

Se gasesc la articulatia scapulohumerala si coxofemurala. Discurile interarticulare sunt formate din tesut fibrocartilaginos, au rol de a face adaptabile suprafetele celor doua oase din diartroza.

Se gasesc in articulatia temperomandibulara si sternoclaviculara. Meniscurile se aseamana cu discurile, dar prezinta in plus un orificiu central, prin care se stabileste o articulare biologie intre cele doua cavitati articulare ce iau nastere ca rezultat al prezentei meniscului.

Meniscurile sunt formate din tesut cartilaginos si se intalnesc in articulatiile genunchilor. Se deosebesc urmatoarele tipuri de miscare: flexia - cand segmentele articulare se apropie unul de altul; extensia – cand segmentele articulare se departeaza unul de altul; adductia – cand segmentele articulare se apropie de planul mediosagital al trunchiului; abductia articulare biologie cand segmentele articulare se departeaza de planul mediosagital al trunchiului; rotatia – cand segmentele articulare, membrele sau trunchiul se rotesc in jurul unui ax vertical, in afara sau inauntru; circumductia – miscarea de rotatie combinata cu flexia, extensia, adductia si abductia.

Flexia si extensia se produc in jurul axului transversal, adductia si abductia se produc in jurul axului anteroposterior, rotatia interna si externa, in jurul axului vertical, iar circumductia, in articulare biologie unor axe variabile.

umflarea articulațiilor membrelor tratament standard pentru artroza deformantă

Fac parte: articulatia cotului, articulatiile degetelor, articulatia tibiofibulotalara. Fac parte: articulatia radiocarpiana, articulatia genunchiului, articulatia sternoclaviculara.

Fac parte: articulatia coxofemurala, articulatia scapulohumerala. Dupa forma suprafetelor articulare: articulatii trohleare articulatie in balama sau ginglim - suprafata articulara a unui os are forma de scripete sau mosor trohleeiar suprafata articulara a celuilalt os este prevazuta cu o creasta osoasa care intra in santul trohleei.

Fac parte: articulatia dintre trohleea humerala si incizura trohleara a ulnei articulatia humeroulnara din cadrul articulatiei complexe a cotului, articulatia dintre trohleea talusului si epifizele inferioare ale tibiei si fibulei extensie in jurul axului transversal articulatia tibiofibulotalara sau articulatia gleznei. Sunt uniaxiale si permit miscari de flexie si de extensie in jurul axului articulare biologie.

Fac parte: articulatia dintre circumferinta articulara a capului radial si incizura radiala articulare biologie ulnei; articulatia dintre circumferinta articulara a capului ulnar si incizura ulnara a extremitatii inferioare a radiusului; articulatia dintre dintele axisului si arcul anterior al atlasului.

Aceste articulatii sunt uniaxiale. Sunt articulatii biaxiale flexie – extensie, adductie – abductie. Astfel de articulatii sunt: articulatia scapulohumerala, articulatia coxofemurala. Aceste articulatii sunt triaxiale, ele permitand miscari de flexie – extensie, adductie – abductie, rotatie interna si externa, precum si miscari de circumductie.

durere și roșeață în articulația gleznei artroza articulației gleznei stângi cu 1 2 grade

Amfiartrozele – sunt diartroze care au o mobilitate redusa, purtand numele si de articulatii semimobile. In amfiartroze, suprafetele articulare sunt aproape plane, ele articulare biologie lipsite de incizuri si de cavitati articulare, precum si de capete articulare, elemente caracteristice artrodiilor. Cele mai reprezentative sunt: articulatiile dintre corpurile vertebrale, articulatiile tarsometatarsiene si simfizele pubiana si sacrococcigiana. Substantele organice care intra in compozitia tesutului osos sunt de natura glucidica, lipidica si protidica si formeaza matricea organica sau osteoidul, care reprezinta o parte din substanta fundamentala a tesutului conjuctiv.

Sistemul articular

Componenta organica principala a osului este reprezentata de o proteina care poarta numele de oseina, asemanatoare cu colagenul. Alaturi de oseina, matricea organica mai cuprinde osteoalbuminoidul, proteina de tipul elastinelor, si osteomucoidul, o mucoproteina in compozitia careia predomina acidul mucoitinsulfuric.

Tot din grupul proteinelor, in componenta organica a osului mai intra si enzimele fosfatazele alcaline si acide, fosforifazele. Dintre glucide mentionam glicogenul si diferiti acizi organici, printre articulare biologie acidul lactic si acidul citric. Lipidele se gasesc in cantitati ceva mai mari decat proteinele.

durerea articulară este caldă sau rece complicații după o durere articulară rece

Ele joaca un rol deosebit de important in alcatuirea structurii membranelor si a organitelor celulare. La substantele organice sus-mentionate se mai adauga vitaminele, indeosebi A, D si C. In substanta minerala a osului se mai gasesc si cantitati mici de hidroxid de calciu.

Componenta minerala a osului este reprezentata in cea mai mare parte de compusi ai calciului si fosforului, raportul dintre calciu – fosfor variind intre 1,5 si 2. Cele mai reprezentative si mai intense procese metabolice articulare biologie intalnesc in perioada de osificare si de crestere a oaselor in lungime si latime.

Dupa terminarea cresterii, respectiv dupa varsta de 25 ani, procesele metabolice din oase continua sa se produca, asigurand multiple functii pe care le au oasele in organismul uman. Reactiile metabolice de la nivelul oaselor sunt centrate in jurul a doua procese fundamentale: formarea oseinei, respectiv a matricei organice a tesuturilor; depunerea de substante minerale in aceasta matrice; Formarea articulare biologie, substanta organica complexa de natura mucoproteica care contine ca grupare articulare biologie acidul condroitisulfuric, este rezultatul unei activitati intense de biosinteza proteica ce are loc in osteoblaste.

Osteoblastele sunt celulele tinere ale tesutului osos care se diferentiaza din articulare biologie mezenchimale si al caror rol principal costa in elaborarea substantei fundamentale organice a tesutului. Depozitarea substantelor minerale in matricea organica, reprezinta cel de al doilea proces metabolic articulare biologie care se produce in timpul osificarii.

Procesul de mineralizare a oseinei este deosebit de complex, el aflandu- se sub controlul a numeroase enzime, hormoni si vitamine. Dintre enzimele care intervin in metabolismul oaselor atat in faza de osificare cat si dupa terminarea acesteia sunt fosfatazele, enzime secretate de osteoblaste. Vitaminele D, corecteaza atat absorbtia calciului la nivelul intestinului cat si retentia de calciu in oase.

Articulație

Vitamina A influenteaza metabolismul osului in crestere, limitand multiplicarea osteoblastelor si a osteoclastelor. Hormonul paratiroidian prezinta o importanta deosebita in procesul de osificare. El are proprietatea de a mobiliza calciul din oase si de a influenta excretia acestuia prin rinichi. Mai intervin de asemenea hormonul de crestere hipofizar precum si hormonii sexuali.

artroza cot băi pentru tratamentul artrozei genunchiului

Intre aceste doua procese opuse exista un echilibru constant, la mentinerea caruia participa parathormonul hormon paratiroidiancalcitonina hormon tiroidianetc. Acestora li se mai adauga vitaminele din grupul D, vitaminele din grupul A, vitaminele din grupul C. Echilibrul dintre procesul de mineralizare si cel de demineralizare a osului este reprezentat de echilibrul fosfocalcic al organismului, care presupune nu numai fixarea calciului si a fosforului, ci si absorbtia, repartitia, eliminarea, reglarea si rolul calciului si al articulare biologie an organism.

Absorbtia calciului are loc in tranzitul intestinal, in partea superioara articulare biologie intestinului.

Articulatiile

Bilantul calciului diferenta dintre aport si eliminare este: pozitiv la copiii aflati in crestere calciul se fixeaza in oase ; egal cu zero la adultul normal; negativ la batrani oasele se descalcifiaza ; Bilantul calciului este in functie si de aportul alimentar, astfel in conditiile unei alimentatii lipsite de calciu are loc o mobilizare a calciului din oase, care la adult duce la decalcifierea oaselor – osteomalacie.

Fosforul este introdus articulare biologie stomac odata cu alimentele, in special sub forma compusilor organici, care sun hidrolizati. In organism, fosforul se gaseste in: sange sub forma de ortofosfati mobozaci si bibazici si esteri fosforici; tesuturi, concentrat in oase si dinti.